Practic, e povestea cu prietena mea, un miner și voi, comunitatea românească de criptomonetari.
Intro:
„Era 2013. Era vară, și eram de patru-cinci ori mai naiv. Voiam să lucrez cu sunete. Puneam muzică de câțiva ani, dar voiam să trec la următorul nivel. De când trecuse un prieten DJ în Timișoara cu câteva luni înainte, mi-a spus despre Artskul, o școală neconvențională de arte.
Taică-miu’ era din București, așa că-n toamnă am fost în vizită la bunica de-acolo, care a zis că ne va găzdui pe mine și pe Paula (gagică-mea de-atunci) la ea, pe perioada cursurilor. De Crăciun, ei îi făcusem cadou un curs de scris, în același loc. Planul era făcut.
Descoperisem Bitcoin (BTC), dar nu era o chestie mare pentru mine. Tranzacționam un pic pe un site nemțesc, mai mult din joacă. Nu cu mult timp înainte de a pleca, cumpărasem vreo trei, de la un român. Preferam să cumpăr de la ai noștri, că evitam taxele interbancare internaționale. Tipul îmi spusese că el minerește Litecoin, pe care-i transforma mai apoi în Bitcoin și îi vindea. Asta mi-a stârnit un pic curiozitatea. Cei trei BTC îi luasem la puțin sub 600 de euro. Azi, ei ar fi valorat vreo 30 000.
Următoarele luni au fost destul de importante în viața mea. Traiul cam la limita subzistenței în căutarea unei mine de aur virtual mi-au cam stricat cariera pe care mă hotărâsem s-o urmez, relația în care eram, dar m-a și făcut să mă maturizez, când vine vorba de a juca la risc. Iată care au fost lecțiile.”