Din pacate in ziua de azi modelele majoritatii sunt manelisti, fotbalisti si "descurcareti". Oamenii cu adevarat culti
Mare vorba ai zis, NeuroticFish! =)))
Si ajungem la tanarul roman, care are sanse semnificativ mai mari sa stie cum sa foloseasca un calculator, dar limba romana ramane o... problema... pe care nici macar nu are vreo dorinta sa o "rezolve".
Tocmai mi-am amintit de o discutie cu un tinerel de la locul de munca -- genul acela care incearca sa faca pe desteptul mereu, folosind cuvinte (semi) sofisticate doar pentru ca suna bine, dar neavand habar cum cand trebuie utilizate. Si imi zice tinerelul, "M-am enuntat mai devreme [...]"... Eu (relativ bland, desi imi sangerau urechile) ii raspund, "se spune <
I-am spus ca nu contest ca exista acel termen in limba romana, ci doar ii atrasesem atentia ca espresia corecta este "a te pronunta", nu "a te enunta". Ulterior mi-a spus ca toti ar trebui sa multumim celor ca el, intrucat doar asa limba evolueaza. I-am replicat, "poate vrei sa spui ca involueaza, nu ca evolueaza" 
Hehe, dragut! Poate ca o sa o citesc si eu in viitorul apropiat, bine de stiut!
Bine...
Ca idee, am sunat la Elefant, dar transportul eraq mai scump decat cartea =))) Am zis ca ma duc sambata sau duminica sa o cumpar de la Carturesti...Si mai adaug un articolas gasit in calendar... semnat de T.C.Z. ... si ne arata despre dezinteresul jurnalistilor fata de meseria proprie... Si, cum in mod normal ar trebui sa gasim informatii utile in presa, inclusiv cuvinte noi, care ne imbogatesc lexiconul -- deci acest lucru ar putea inclusiv sa contribuie la calitatea postarilor unor utilizatori de pe forumuri -- tot ce pot spune este ca situatia e trista. Din moment ce nici macar autorii de articole nu sunt interesati de ce apare in presa... ce interes sa mai existe de la cititori...? (Voi reveni
Quote
O idee
O povestire adevarata: un jurnalist a ajuns realizatorul unei emisiuni noi. Prima lui emisiune! Si-a anuntat rudele, prietenii, vecinii. Colegii i s-a parut bizar sa-i anunte. A inceput emisiunea, prima editie, a doua, a treia. O buna parte din cei anuntati i-au trimis mesaje de incurajare, dar nu si vreun coleg.
N-a fost foarte greu sa se lamureasca. Nu, nu era vorba despre invidie. Pur si simplu, oamenii nu numai ca nu vazusera nici o editie, dar multi dintre ei nici nu stiau ca exista o emisiune noua, necum ca respectivul e implicat in ea. Fiecare venea la lucru pentru felia lui, de care se straduia sa se achite cat mai bine, in rest - aleluia!
Nu era chiar o surpriza. Destui jurnalisti din presa scrisa sunt si scriitori dar... nu se citesc intre ei! In plus, multi ziaristi lucreaza sau colaboreaza la diverse publicatii din care insa doar ocazional citesc vreun alt articol decat al lor. Mai mult, exista oameni care colaboreaza ocazional la o revista pe care nici nu incearca sa si-o procure decat cand le apare lor ceva. In fine, exista chiar colaboratori permanenti care nu citesc aproape niciodata publicatia respectiva. Isi trimit sau isi duc rubrica, la termenele stabilite isi iau banii - multi, putini, cati sunt - si asta e tot. Nici macar nu incearca sa verifice daca si in ce conditii le-au aparut materialele.
Iata o idee: ce-ar fi sa ne urmarim macar intre noi? Mai mult, ce-ar fi sa ne dam cate un mesaj, din cand in cand: mi-a placut, nu mi-a placut?
Poate ca nu e un efort chiar asa de mare.
O povestire adevarata: un jurnalist a ajuns realizatorul unei emisiuni noi. Prima lui emisiune! Si-a anuntat rudele, prietenii, vecinii. Colegii i s-a parut bizar sa-i anunte. A inceput emisiunea, prima editie, a doua, a treia. O buna parte din cei anuntati i-au trimis mesaje de incurajare, dar nu si vreun coleg.
N-a fost foarte greu sa se lamureasca. Nu, nu era vorba despre invidie. Pur si simplu, oamenii nu numai ca nu vazusera nici o editie, dar multi dintre ei nici nu stiau ca exista o emisiune noua, necum ca respectivul e implicat in ea. Fiecare venea la lucru pentru felia lui, de care se straduia sa se achite cat mai bine, in rest - aleluia!
Nu era chiar o surpriza. Destui jurnalisti din presa scrisa sunt si scriitori dar... nu se citesc intre ei! In plus, multi ziaristi lucreaza sau colaboreaza la diverse publicatii din care insa doar ocazional citesc vreun alt articol decat al lor. Mai mult, exista oameni care colaboreaza ocazional la o revista pe care nici nu incearca sa si-o procure decat cand le apare lor ceva. In fine, exista chiar colaboratori permanenti care nu citesc aproape niciodata publicatia respectiva. Isi trimit sau isi duc rubrica, la termenele stabilite isi iau banii - multi, putini, cati sunt - si asta e tot. Nici macar nu incearca sa verifice daca si in ce conditii le-au aparut materialele.
Iata o idee: ce-ar fi sa ne urmarim macar intre noi? Mai mult, ce-ar fi sa ne dam cate un mesaj, din cand in cand: mi-a placut, nu mi-a placut?
Poate ca nu e un efort chiar asa de mare.
