Am ascultat şi eu pâna la urmă
"The subtle art of not giving a fuck" de Mark Manson. (Am gasit-o pe
AudiobookBay că bani P.U.L.A.)
În traducere liberă
"Arta subtilă de a (nu) îţi băga pula". Că la noi "sa-ţi bagi pula" înseamna și "să nu-ţi bagi pula"!?
Ciudată limbă mai avem. Depinde și de ton și de context.
Am mai reînvățat că ceea ce te face fericit cu adevarat este să-ți echilibrezi cumva drogurile personale:
Sau cum ar spune Wim Hof
"Get high on your own supply!"1. Dacă rezolvi probleme eficient -
Primești serotonină (Ajută la învățare)
2. Dacă interacționezi mai mult cu ceilalți -
Primești oxitocină (Ajută la comunicare)
Apropo, dacă ai ajuns prea adânc in gaura iepurelui conspiraționist, probabil ai lipsă de oxitocină.
Recomand "Piața și Turnul" de Niall Ferguson, la mine a fost cel mai bun medicament Am mai rămas doar cu diagnosticul de schizofrenie 3. Dacă anticipezi bucuria unei reușite -
Primești dopamină (Asta e cea mai ciudată. Am ințeles că ajută la creativitate, dar și creează dependență)
4. Dacă faci efort, ajuți pe alții sau râzi pe săturate -
Primești endorfine (Ajută la calmarea stresului sau durerii)
Nu granatez că ce am scris pana acuma e foarte corect, dar ar putea fi un început de dezbatere așa că e bine să te mai documentezi și tu.
Acuma ce legătură au toate astea cu banii, că noi pentru bani am intrat aici.
Exact, nu au nici o legatură. Banii nu aduc fericirea, nici n-ar trebui sa existe, sunt o prostie.
Doar că nu avem o metodă mai bună deocamdată de colabora fără să ne fraierim unii pe alții.
Apropo de serotonină și rezolvarea problemelor, există un feedback loop super eficient pentru oameni la capitolul ăsta:
Ni se pare că rezolvăm o problemă și ne dam seama ca de fapt am creat alte 10 noi probleme. Așa s-a întâmplat și cu banii.
Iar acum că suntem pe cale să rezolvăm problema banilor, probabil e prudent să ne așteptăm la niște probleme și mai mari.
Ideea banilor P.U.L.A. este să vină un pic in întâmpinarea acestor probleme noi.
Deci s-o luam de la capăt oarecum, ca cică e bine să începi șirul gandurilor de la primele principii.Ce e omul?Eu am ajuns la o concluzie oarecum de bază:
Omul este cea mai mare resursă și cel mai mare consumator de resurse.
Ideal ar fi să tragem mai mult in direcția primei caracteristici, că celelalte resurse sunt finite, cel puțin pe planeta asta.
Cum facem asta?Pai incercănd, pe cât este posibil, să ne echilibrăm drogurile personale fără intervenții medicamentoase.
Eu de exemplu nu prea pot să renunț la țigări acum. Puteam cand aveam bani că aveam mai multă serotonină.
Probabil e cumva e și de la mentalitatea aia dubioasă din Oltenia, că cică dacă nu ai bani miroși cam tare a prost.
Parca în București mirosul ăsta nu se simte chiar așa tare.
Care e ideea?Ideea e mai multe, tre să vad cum le leg una de alta.
1. In primul rând eu consider că omul cu cea mai mare
valoare o are omul care produce cel mai mult consumand cele mai puține resurse.
Bineinteles ca nu există așa ceva, este un ideal. Dar mă gândeam că am putea crea un sistem prin care să măsurăm raportul ăsta.
2. Orice sistem poate fi corupt într-un fel sau altul, și cea mai eficientă soluție la problema asta este
transparența.
Cu cât transparența e mai mare, cu atât e mai greu de corupt sistemul. Cum exchilibrezi asta cu intimitatea, e mult de discutat.
Dar am văzut un filmuleț la
Beeple care m-a pus pe ganduri (
că tot e in trend cu NFT-ul lui șmecher):
Transparent machinesZicea acolo că suntem indignați de faptul că ne pierdem intimitatea, dar în același timp, băgăm pe internet tot mai multe informații personale.
3.
Ierarhia e și ea o sabie cu două tăișuri:
Unii zic că fără ierarhie nu există ordine, totul e haotic și nu se poate face nimic bun cu adevărat.
(Jordan Peterson)Alții zic că ăia in vârful ierarhiei se adună stăpâni de sclavi, așa că ar fi mai bine fără ierarhie.
(Restul lumii)Cam au dreptate și unii și alții.
O cale de mijloc ar fi ierarhia competențelor, iar dacă în vârful ierarhiei P.U.L.A. ar fi cei care au cel mai bun raport intre productivitate și consum de resurse, ar arăta oarecum ca o iararhie a competenței. Plus că poți să faci și mișto de ei dacă ești frustrat zicându-le:
"Bine că v-ați proțăpit voi acolo in vârful pulei!"Cam așa am putea rezolva și alocarea resurselor, că le dăm ălora pe care îi știm că nu le irosesc.
4.
Competențele astea se cam distribuie și ele în natură respectând
principiul Pareto (20% deștepți, 80% proști)
Și nu trebuie să intrii în panică dacă dacă faci parte dintre noi ăștia 80%, că suntem mai mulți deci mai puternici. Doar că facem cam multe prostii.
Așa că nu strica să mai învețăm și noi câte ceva, ca să ne mai crească serotonina.
Eu am inceput să învăț niște programare, dacă te pasionează, recomand
SoloLearn ca să întelegi câte ceva și
Codewars ca să înveți să rezolvi probleme.
Totuși P.U.L.A. ar putea liniști un pic apele și din punctul de vedere al diferențelor dintre clase, toți suntem oameni și în mare ne cam confruntăm cu aceleași probleme în viață. Fiecare la nivelul lui de înțelegere. Ideea e că avem mult mai multe lucruri in comun decât lucruri care ne diferențiază. Probabil că de-aia ne și confruntăm cu atâtea crize de identitate.
De ce ne mai plângem?Io nu prea mai știu să răspund la întrebarea asta în ultima vreme.
În afară de faptul că știrile negative prezintă de 5 ori mai mult interes decât alea pozitive, dracu' totul e mai bine.
Dacă nu mă crezi citește niște
Steven Pinker. Și binele ăsta evolueaza și el exponențial că se digitalizează.
Dacă te mai plângi de ceva în ziua de azi, cam e o problemă personală. Probabil că se rezolvă dacă-ți echilibrezi drogurile de care vorbeam mai devreme.
Acum ai acces la niste tehnologii la care ăia mai batrâni, doar cu câțivă ani decât tine, nici nu îndrăzneau să viseze pe vremea lor.
Ai la dispoziție până și calculatoare cuantice să le programezi personal pe cloud.
Știu că românilor nu prea le pică bine treaba asta, că victimizarea e meseria noastră de bază. Dar nu-i o problemă, găsim noi ceva ce nu ne convine.
Ce nu-mi convine mie de exemplu, e că tehnologiile astea care evoluează exponențial ne cam lasă pe toți in urmă. Pentru că nu prea ne duce capul.
Cum naiba să ținem pasul cu ele dacă toată experiența noastră de pană acum a fost cu creșteri liniare. Unii se gândesc mai intens la treaba asta cum ar fi Peter Diamandis. Și el merită urmărit că are mai multă experientă în domeniu. Am inceput să ascult acum
"The future is faster than you think".
Ce facem dacă putem să facem orice?Am înțeles până acum că economia reală ar fi un joc de sumă zero. Că resursele sunt limitate și trebuie să ne batem pe ele.
(Care cât apucă)Ar putea totuși să nu fie așa, să împărțim frățește cât avem nevoie fiecare și să ne concentrăm mai mult pe reciclarea și regenerarea resurselor.
Hai că iar am început s-o dau în Marxisme.
"O să avem parte de cornucopia ubicuă și de un trai pe vătrai".
("Trai pe vătrai", altă expresie care nu știi de unde și până unde are acuma o conotație pozitivă.
Sau "a dezmierda", care a ajuns de la a șterge de rahat, la a alinta. Ce dovadă mai clară că lucrurile sunt mult mai okay acum decât altă dată, decat transformarea limbii.)Până la "cornucopia ubicuă" se pare că ne cam mutăm activitățile in economia virtuală, și aicișa resursele cam sunt deja infinite.
Deci ce facem dacă putem să facem orice? La întrebarea asta ar trebui să ne răspundem fiecare.
Acuma cât mai avem timp, până apare
Superinteligența lu' Nick Bostrom și decide ea pentru noi.
Deci da.
...va urma