In concluzie, noi ajungem sa ne dam date unor indivizi/companii care habar nu avem ce vor face cu ele mai departe.
Da, la asta ma refeream si eu. La alegerea deliberata de a renunta la ceva al tau personal, ceva primit odata cu aparitia pe acest pamant, predand acest
ceva personal catre o entitate care nu stii ce va face cu acel bun de pret al tau. Cu datele tale personale.
Si, cu siguranta, ca atat Lidl cat si orice alta entitate, la intrebarea: "nu-mi vei da datele personale catre terti, nu?" va raspunde cu "nu, desigur". Urmarile de multe ori sunt dezatruoase. Hai sa dau un mic exemplu: de cate ori ati fost sunati de un oarecare X care voia sa va intrebe daca sunteti interesat de un sondaj de marketing, de un produs al firmei la care lucra, de [...] ceva de cumparat? Pe mine m-au sunat destul de multi astfel de indivizi. De cate ori i-am intrebat de unde au datele mele personale (de multe ori, pe langa numar de telefon, imi stiau si numele, ceea ce ma uluia, eu fiind foarte atent cu locurile unde imi dezvalui datele personale) aproape ca dadeau in balbaiala. Ba imi spuneau ca "am sunat la intamplare", ba ca "dintr-o baza de date [...]". OK, alora care spuneau ca suna landra nu aveam ce sa le spun. Daca spuneau insa ca m-au gasit intr-o baza de date, ajungeam sa-i incui: pai din ce baza de date? De unde aveti voi o baza de date cu datele mele daca eu nu am apelat niciodata la voi? Si tot asa. Intr-un final am ajuns inclusiv sa fac reclamatii la
Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. Ironic, pentru a completa o sesizare am fost nevoit sa imi dau de buna voie datele personale, dar macar aici era alegerea mea.
Referitor la asta, avem la indemana site-ul
Terms of Service; Didn't Read care sintetizeaza termenii si conditiile site-urilor si le acorda inclusiv un rating in functie de cate drepturi iti sunt incalcate - printre care se numara si cel la intimitate - si in functie de cat de "urat" suna contractul pe care urmeaza sa il accepti in format digital.
Pe site-ul lor observ ca exista si o analiza pentru Coinbase [...]Daca ne uitam la site-uri precum cele apartinand corporatiei Google sau Facebook, probabil ne cam vine cheful sa desfiintam orice conturi am avea in mainile lor.
Aici ai atins limita superioara a problemei. Mai precis, imediat dupa supravegherea facuta de guvern vine supravegherea facuta de Google, Facebook si alte companii mari, avide cel putin la fel ca guvernul pentru date personale. Problema a fost pusa si de nullius in doua randuri (
[1],
[2]), si nu numai de el.
In cadrul dialogului purtat de Julian Assange cu Jacob Appelbaum, Andy Müller si Jérémie Zimmermann, dialog care cuprinde toata cartea
Cypherpunks. Liberatea si viitorul internetului (cartea fiind scrisa tot de Assange), exact despre asta s-a vorbit de-a lungul unui capitol:
despre gigantii IT avizi de date personale, carora statul nu le pune piedici, ba ii mai si incurajeaza. De ce? Pentru ca aceste companii sunt silite sa se supuna statului. Astfel ca statul primeste (aproape) pe tava tone de date de cate ori are nevoie. Ca statul e infometat de date personale se stie demult. Dar acum a gasit si o cale extrem de simpla de a inhata o cantitate enorma de date: cand
i se pune pata trimite un ordin judecatoresc la Google si-i spune sa-i elibereze toate datele pe care le detine despre X. Probabil ca problema e descrisa mai amplu in alta carte a lui Assange,
When Google Met WikiLeaks, pe care abia astept sa o cumpar.
Si ce credeti? In momentul in care Julian Assange a inceput sa devina o problema, guvernul american a trimis somatie catre Google si catre Twitter sa elibereze tot ce aveau despre Assange si WikiLeaks. Mai mult, le-a dat si ordin
sa nu dezvaluie nimanui faptul ca vor pune acele date la dispozitia guvernului! Va vine sa credeti? Google
s-a pus capra s-a conformat in secunda doi. Twitter a vrut sa arate ca isi poate incorda muschii si a dat guvernul in judecata. Dar nu pentru a iesi de sub silirea de a preda datele personale detinute despre Assange / WikiLeaks. Ci de a nu fi obligat sa tainuiasca asta (!!!). Culmea, a castigat procesul, caci guvernul nu era prea interesat daca Twitter il anunta pe Assange ca-i va preda datele catre stat. Guvernul era interesat sa obtina acele date. Asa ca Twitter, dupa ce a castigat acest proces, macar l-a anuntat pe Assange ca o sa predea guvernului datele sale. Mai departe insa, si Twitter s-a conformat si a cedat acele date fara a mai face tambalau.
Cam asta e treaba cu companiile gigant. Acelasi lucru se poate petrece insa si cu companii mai mici care iti detin datele personale... Cum ar fi exchange-urile centralizate, indiferent de minciunile spuse de Vlad Sas
Despre asta
am scris si un topic, intr-o mica disperare: tehnologia avanseaza, dar avanseaza pana intr-un punt in care "tele-ecranul" care vede si aude tot despre care Orwell vorbea in "1984" devine o realitate mai mult decat infricosatoare.[/url]
"Teribil de riscant este să cazi pe gânduri într-un loc public sau în raza de acțiune a vreunui tele-ecran. Cel mai mic indiciu te poate înfunda. Un tic nervos, o înfățișare inconștientă de anxietate, obiceiul de a șopti pentru tine însuți – orice duce cu gândul la ceva anormal sau la ceva ascuns, în orice caz, ar arbora o expresie nepotrivită pe față (de exemplu, să ai o mutră neîncrezătoare când se anunță o victorie) este un delict și se pedepsește. Există și un cuvânt pentru asta în Nou-vorbă: crimă-chip.
[...]
Ceea ce are de gând să facă este să-și țină, de azi înainte, un jurnal. Așa ceva nu este ilegal (nimic nu este ilegal, din moment ce nu mai există legi), dar dacă este descoperit, se poate aștepta,
pe bună dreptate, să fie pedepsit cu moartea." -- George Orwell,
1984Recent, i-am dat si mamei sa citeasca aceasta carte
Vorbesc serios. Mama e mai doxa de fenomenul crypto decat (probabil) jumatate din populatia Romaniei. A vazut toate documentarele despre Bitcoin pe care le-am gasit si in romana, i-am dat sa citeasca toate cartile crypto (sau cu tangenta la crypto) pe care le-am gasit in romana, inclusiv cea pomenita mai sus, scrisa de Julian Assange. Ea oricum era relativ paranoica cu protejarea datelor personale; acum e si mai infocata. I-am explicat si ei ca
1984 e o carte de capatai care i-a determinat si pe
Cypherpunks sa lucreze atat de mult pentru a-i ajuta pe oameni sa aiba anonimitate online, pentru a-i ajuta sa nu mai fie expusi guvernului, pentru a le pune la dispozitie in mod gratuit criptografia cheii publice, criptarea comunicatiile, criptografia la modul general si, in cele din urma, o moneda criptografica pe nume Bitcoin.
Mda. Nu m-am putut abtine sa nu dau citatul de mai sus. Ce scrie Orwell acolo a devenit realitatea zilelor noastre. Adica asta:
Inca din anii '90, din era Cypherpunks (daca nu si mai devreme), lucrurile acestea incepusera sa ia amploare in S.U.A. (vezi
cipurile Clipper si tentativa penibila a guvernului S.U.A. de a se oferi, calduros, sa pastreze in siguranta cheile private ale americanilor care isi criptau comunicatiile --
LOL -- ceva ce ne transmit acum exchange-urile centralizate). Insa acum sunt in toata lumea. Oamenii aia (Cypherpunks) nu erau paranoici. Ei au depistat pericolul inca de atunci si au incercat sa ia masuri (prin masuri a se intelege sa scrie cod prin care sa combata masurile luate de guvern). Din pacate insa, intr-un final, grupul s-a destramat. Insa am ramas cu ceva de pe urma lor: cu Bitcoin (Satoshi a fost si el un Cypherpunk); cu PGP, cu algoritmul de criptare RSA, cu criptarea cheii publice (metode folosite la nivel amplu in ziua de azi), cu TOR, cu o asociatie independenta de presa, care indiferent de presiunile puse de guvernele din toata lumea isi continua activitatea de a spune adevarul pe care guvernele il vor tainuit (WikiLeaks)... Am ramas cu o mostenire bogata,
pe care insa nu o valorificam. De care nu profitam. Decat intr-o masura prea mica si doar prea putini dintre noi.
Trist. Pacat este faptul ca efectiv ne uitam cum lucrurile se schimba in rau si nu avem ce face decat sa incercam sa ne opunem noi, cativa indivizi, care la un moment dat probabil vom fi considerati suspecti de catre autoritati. Un fel de.. vrei intimitate? Vrei probleme.
Corect. "If privacy is outlawed, only outlaws will have privacy" --
Phil ZimmermannPentru restul, care nu sunt de acord, exista mereu cate un
Vlad Sas care sa le promita marea cu sarea (
siguranta, incredere, transparenta, fiabilitate, rapiditate, comoditate, asigurarea fondurilor, dorinta de a ajuta propagarea fenomenului Bitcoin din bunavointa si nu din interese financiare, intimitate/anonimitate... mai adaugati voi daca mai e ceva de adaugat acestei liste).
Offtopic: NeuroticFish, vad ca noi inca
am ramas in cursa, ca sa zic asa
Felicitari ca am ajuns pana aici! Si pareri de rau pentru kevin, care a iesit in turul 1. Cine stie insa care or fi considerentele managerului... heh. Am zis sa scriu aici asta, sa nu mai fac inca o postare pe topic-ul ala, care e si asa suprascris din toate partile.
Chiar imi pare rau ca am 0 sMerit, asta (a ta) e o postare de nota 10+.
I-am dat eu. Acum imi esti dator 0.02 BTC daca intri in campania minune